Why is "î" used for transliterating slav names like: Soljenițîn, Elțîn, etc.; instead of keeping with the rule to use "â" inside the word?
I'd understand if it was a Romanian name already spelled like that like, Sîrbu, although even those mostly with â, actually, Sârbu.
But since these names are foreign, and don't already have a spelling, why not Soljenițân, Elțân?
Why would î be closer to ы?
Mistery solved! They're too young for the original â 1932 rule and too old for the comeback 1993 â.
So I was wrong, it's not rule, just a coincidence. I just google and Navalnâi is with â, at lest at times.
On google you will see a lot of variations of name spellings, but the rules are these: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Transliterare. Also note that you say slavic names, but for some letters it actually depends on the language. Eg same Cyrillic letter from russian si G and from Ukrainian is H. So ou have igor/ihor, olga/olha for the same spelling.
Because ы is usually translated as î instead of keeping the Romanian rule. A mix of Soviet stuff, communism and sticking to the original texts. For example Moldova uses î more than Romania does.
Another example that crossed my mind is Japanese names when there are translated books, Shoko will not be translated as Șoco, it sticks to the Japanese version because that's the name. Chinese as well Wang won't be transliterated to Uang or Jing to Tsing.
Transliterations rarely happen anymore because it's easier on the translators. It's also why every modern translation into Romanian looks like a francophile's wet dream.
Poți să detaliezi te rog? Sunt curios.
We nowadays tend to try to preserve foreign spelling, within reason, for new loanwords or foreign words.
E mai ușor să nu traduci numele fiindcă ar însemna ori să stai la vânătoare de etimologii (dificil uneori) ori șă încerci să transformi numele după ortografia limbii române (și aia poate fi grea mai ales dacă ai mai multe sunete care se aseamănă de cele din română, de exemplu u-ul japonez care e între u și î sau j,q,z,c în chineza romanizată (PinYin/拼音) care sună la fel pentru români), adică să inventezi, iar când te instruiesc să traduci ți se spune să eviți astfel de chestii în astfel de cazuri cu toate că poți da de la tine câteodată (definiții minimale ale unor obiecte pentru a clarifica ce fac, când în mod normal se consideră că n-au traducere (și poți lăsa netradus) totuși intru într-un subiect puțin diferit cu asta)
looks like a francophile's wet dream.
Sunt atât de multe frațuzisme în limbajul românesc și ele sunt atât de convenabile și accesibile, în mod special când ai limbi precum engleza care are și ea o mulțime de cuvinte similare (ceea ce ușurează traducerile), astfel încât este imposibil să le eviți și să nu tinzi la ele. Vezi câte cuvinte franceze am utilizat în aceste fraze? E ridicol cât de facil e să comunici așa și nici nu este necesar să te gândești prea tare la cum procedezi.
Până la urmă, cea mai importantă parte este ca traducerea să fie coerentă, să sune firească, să fie ușoară de priceput și să fie verosimilă, cu toate astea iartă-mă dacă ce scriu eu pare o boscorodeală de neînțeles.
What exactly are you referring to when mentioning Soviets and communism?
Before 1932 î was used instead of â. Do you think that somehow î is ”more Slavic”?
Moldova uses more î because â is imagined by many, including its supporters, as at least partly etymologically-based. People who know Slavic languages may see how that is incoherent. Speakers of Latin and Romance languages may reach the same conclusion (ridere-râd/rîd, urât-urî, sinus-sân/sîn etc).
That î/â is closer to i phonetically is obvious. That Russian and other names mentioned above are transliterated to other languages with y is normal. Romanian present â rule seems aberrant here and the old use is a conservatory but reasonable inertia against it. Writing Elțân would simply look odd! - to any... European!
slave names
💀
â is a newer rule where used in place of î unless it’s at the beginning or end of a word. exception being family names as to not change family history. first/given names sometimes use â now but they’ve been born and named since the rule change from î to â
Puțină istorie: Școala Ardeleană (sec. XIX) a introdus, pentru a sublinia latinitatea limbii române, această scriere etimologică (adică o scriere care arată originea cuvântului): de ex., ”adevăr” își are originea în ”ad verum” (latină) și era scris ”adever”, cu al doilea ”e” cu o căciuliță (adică ”e”-ul originar s-a transformat în ”ă”. Cum în limba română multe cuvinte cu origini străine au suferit modificarea lui a în ”î”, ”a”-ul originar a fost împodobit cu ”căciulița” lui ”î”. Această practică, introducerea unor litere inedite prin adăugarea unor semne speciale (deasupra, sub etc) litera consacrată este destul de răspândită, multe limbi (de ex., limbile slave din apus - ceha, slovaca, polona, dar și limbi orientale - turca, vietnameza) folosindu-le pentru a-și sublinia particularitățile lingvistice (vezi disputa dintre lingviștii ruși și cei ai altor limbi slave cu privire la caracterul ”degenerat” sau ”barbar” al limbilor slave neruse). Chiar și în perioada comunistă, când s-a renunțat la regula folosirii lui ”â” pentru „î” în interiorul cuvintelor (regulă adoptată pentru simplificarea scrierii), ”â” a fost păstrată pentru a sublinia romanitatea poporului român.
The Ardelean School (19th century) introduced, to emphasize the Latinity of the Romanian language, this etymological writing (that is, a writing that shows the origin of the word): for example, ”adevăr”("truth") has its origin in "ad verum" (Latin ) and it was written "adever", with the second "e" with a small cap (that is, the original "e" turned into "ă"). As in the Romanian language, many words with foreign origins underwent the modification of a into "î" , the original "a" was decorated with the "cap" of "î". This practice, the introduction of new letters by adding special signs (above, below, etc.) the established letter is quite widespread, many languages (e.g. , West Slavic languages - Czech, Slovak, Polish, but also Eastern languages - Turkish, Vietnamese) using them to emphasize their linguistic peculiarities (see the dispute between Russian linguists and those of other Slavic languages regarding the "degenerate" character or "barbarian" of non-Russian Slavic languages.) Even during the communist period, when the rule of using "â" for "î" inside words was abandoned (a rule adopted to simplify writing), "â" was kept to emphasize the Romanianness of the Romanian people.
When used in names it's allways "î". Like Dobîndă Tiberiu. Thats the rule.
I have a friend called Sârbu.
Ai sursă? Chiar sunt interesat de asta.
Am crezut că era folosit "î" pentru că numele de familie sunt mai vechi ca regula folosirii lui "â" :))
Este bușit linkul, dar am gasit tot pe dex online următorul paragraf:
Litera â este admisă și în nume proprii de familie ai căror purtători țin la această scriere: de exemplu, (Constantin) Brâncuși, (Dimitrie) Brândză, (Vasile) Pârvan, (Valeriu) Râpeanu. Scrierea cu â la aceste nume este numai cîteodată, întîmplător, etimologică: de exemplu, la Brâncuși (brîncă < lat. branca); ea nu are nici o legă tur ă cu etimologia în exemple ca Pârvan (Pîrvu < sl. prйv й) sau Vântu (< lat. ventum) și este chiar mai depărtată de etimon decît cea cu î în exemple ca Râpeanu (rîpă < lat. ripa). Prezența lui â se explică prin tradiția de familie, respectîndu-se forma pe care au avut-o numele respective în perioada de funcționare a regulii de scriere cu â în interiorul tuturor cuvintelo
Era exact același chestie. Practic există și excepții datorate "tradiției" numelui înaintea introducerii regulii cu "î".
Don’t take my word for it but I think it’s because the “â” rule came after those names were translated (that is in 1991 or around that time). So if the name is older than that or was translated before that time, usually the old spelling is kept. That’s only for family names.
This is not only for â/î but for other spelling decisions like for example “x” used to be spelled like “cs” so we still use the old spelling for Vasile Alecsandri.